Printre
sutele de valuri
ancorate de catarg,
s-a pierdut o inimă…
e
legată de-o arteră,
a luat-o valul vieții
și
a dus-o hăt…
în larg,
s-a trezit p-un mal de
rocă,
rătăcită
și stingheră.
Împrejur
e numai apă,
singură-i
fără de barcă,
lângă ea,
sub un coral,
e o insulă-nflorită,
stă pe gânduri
liniștită ,
lasă
sufletul să-i toarcă,
nu mai vrea forfota
lumii,
nu se simte părăsită.
S-a rătăcit o inimă
de infernul lumii
dure,
s-a pierdut,
sau
a ales rătăcirea peste
unde,
a ales
insula vie
și
tăcerile ei pure,
s-a legat de o arteră,
nu a vrut
să
se scufunde.
Silvia Urlih 26.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu