Uite !
răsare soarele
din muntele
pe care ne-am iubit,
acolo
ne-am găsit
culcușul uitat
de lumea rea,
ne-am dezbrăcat
de trup
și gândul gârbovit,
să
ne iubim
ca frunzele
croite-n rămurea.
Uite !
răsare luna
scobită
de-nserare,
abia așteaptă
să ne unim
în
noaptea
dantelată,
ne vrea
abandonați într-o îmbrățișare ,
să degustăm
preaplinul
iubirii
de-altă
dată.
Răsare soarele
și luna,
răsar,
din
preaumblare,
se caută,
s-ating
și
fug, fug
către noi,
se-mbrățișeaz-o
clipă și
pleacă
fiecare…
el,
vine către
mine,
ea,
să-ți descătușeze
iubirea
din trifoi.
Silvia Urlih 31.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu