ÎN FREAMĂT DE CUVINTE - Silvia Urlih

Aud,

precum un val ce pe uscat se zbate,

un freamăt nerostit

de mii de ani

pe-aici,

e freamătul nespus ce vine

de departe,

e vorba nerostită

de zei

și ucenici.

Cuvintele se zbat,

în litere se-ascund,

mesajul lor măiastru

eu

l-am citit demult,

în stihuri

le rostesc,

esența le-o pătrund,

în freamăt de cuvinte mă scald

când le ascult.

Ca vijelia vin,

cascadă se răstoarnă,

în suflet scrijelesc ,

furtuni

aleargă-n trup,

se-nvârt în cercul minții,

iar pleacă,

iar se-ntoarnă,

se scriu neîntrebate,

în litere

se rup.

Cu sufletul rescriu c-am fost

un uragan,

am fost

și râu

și soare

câmpie-am fost în lacuri,

cu zânele am stat de vorbă ,

în ocean,

am depănat povești

trăite-n alte

veacuri.

În

grota fără soare mi-am regăsit

aflarea,

îngenuncheată-n rugă,

cuvinte-am auzit,

le-am ascultat tăcerea

și

le-am simțit chemarea,

mi-au peticit cu viață

sufletul

zdrențuit.

Silvia Urlih 07.01.2015