CA UN VULCAN- Silvia Urlih

Ca un vulcan

ce fierbe

pe margine de vânt,

așa erupe-n mine trecutul

în uitare,

se-amestecă  cu noaptea

ce naște

din pământ,

și pleacă spre genune,

rămâne-n izolare.

Ca un vulcan

erupe în mine

depărtarea,

se leagă de țărușul

bătut

în talpa-mi frântă,

se prinde,

se desprinde,

nisip îi e cărarea,

se pierde-n val de mare,

cu valul se frământă.

Ca un vulcan

erup,

ca un vulcan

mă sting,

ca un vulcan arunc

din lavă

vechi tristeți,

ca un vulcan

mă cert cu stâncile în ring,

ca un vulcan

erup

în mine dimineți.

Clădesc din lavă coaptă,

Portal

spre nou cămin,

sădesc copaci și flori…

și

ochi îi pun…

să vadă,

să vadă cum la soare cu razele-i

mă-nchin,

să vadă

cum copacii îmi sunt de azi,

livadă.

Silvia Urlih 05.01.2015