DE N-AȘ FI CĂZUT - Silvia Urlih

De n-aș fi căzut

din ram,

frunză galbenă uscată,

n-aș simți

pământul reavăn,

iarba verde,

mătăsoasă,

n-aș simți

mierea din floare,

n-aș vedea palma crăpată,

nu aș ști

cum e să fii,
 haină veche,

dar aleasă.

De n-aș fi căzut

din munți,

nu aș fi simțit câmpia,

lanul

nu l-aș secera,

pâinii,

gustul nu i-aș ști,

masa

mi-ar fi fost săracă,

nu aș ști unde mi-e glia,

aș fi

ziuă fără soare,

noapte

fără lună-aș fi.

De n-aș fi căzut

în boală,

n-aș fi fost cu Dumnezeu,

de n-aș fi gustat

amarul,

dulcele

nu l-aș simți,

pribegia mi-ar fi fost drumul vieții

cel

mai

greu,

rădăcina mi-ar fi plumb,

până când,

aș adormi.

Silvia Urlih 27.01.2015