ÎNTIND O ARIPĂ Silvia Urlih

Întind o aripă

beteagă

să leg pe rană

miez de pâine,
îmi oblojesc cuiul din talpă

cu maluri,

resturi de izvoare,

îl iert pe ieri,

uit ce-a fost azi,

mă iert

și iert,

mă vreau în mâine,

mă vreau zidită în cuvânt,

cuvântu-l vreau

zi lucrătoare.

Întind o aripă

zdrobită

spre infinitul din mormânt,

mormântu-l vreau clepsidră spartă,

să curgă timpul

în neant ,

mă vreau

uitare

și iertare,

mă vreau

sămânța din pământ,

mă vreau

pământul fără cuie,

vreau

peste rană un calmant.

Întind

o aripă sleită

să leg pe răni plasturi de rai,

fără-ncălțări

și

fără haine

îmi caut soarta printre sorți,

mă-mpiedic de un drum

și-mi aflu

căruța vieții, fără cai,

mă-nham la jug,

mă leg la răni,

și

trag căruța… fără roți

Silvia Urlih 25.01.2015