SĂ ȘTIU - Silvia Urlih

În busuioc m-a strâns

chipul icoanei

din altar,

m-a-nsămânțat credința

în miezul ei

divin,

m-a colindat iubirea

când sufletul

mi-era pe jar,

m-a-nseninat lumina

cu miezul ei născut din miez

de spin.

Tămâia sfântă

m-a-nmiresmat de la pământ

în sus,

mirul cu semnul crucii

mi-a scris un rid

în pliul frunții ,

zeița lunii

maramele  sub talpă

mi le-a pus,

să știu urca ,

să știu iubi,

să știu să mă-nsoțesc cu munții.

Ninge cu busuioc

din templul neumblat

al sorții,

se scutură sămânța iubirilor

divine ,

mătănii se așează 
pe stâlpii neclintiți

ai porții,

fir roșu de mătase

mă-nlănțuie

de cer,

de humă

și de mine.

Silvia Urlih - 03.01.2015