Din ochi
îmi picură
ceață,
din plete
se scurge
cărunt,
din gând
se-mpletesc în
cuvinte
cuvinte
ce-s ploaie și
vânt.
Din gene
îmi plouă cu
rouă,
din pleoapă
se scurge vopsea,
din suflet
îmi crește
verdeață,
s-acopăr
noroiul
cu ea.
Din palme
s-adună o
rugă,
din deget
îmi crește
o cruce,
din tălpi
curg petale de
mac,
căci piatra,
doar macul
o duce.
Din mine
se-nalță un
rug,
din rug
urcă-n nori
legământ,
din nori
curge-n mine
lumină,
lumina
se strânge-n
cuvânt.
Silvia Urlih 26.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu