Viața-i ca o
pâine crudă,
dar
te-nfrupți, că
ți-este foame,
cu nesaț
o tai felii,
rupi din ea,
uiți de cuțit,
nici nu vezi cum
curg sub scaun,
firmituri,
câteva grame,
stai la masa
vieții tale,
ești sătul,
dar,…
ești lihnit.
Vrei
să tai felii din
pâine,
vrei
să fie cât mai
groase,
cauți miere
s-o-ndulcești,
dar,
dezamăgirea-i
mare,
când mai ai o
bucățică ce-ai pierdut-o pe sub mese,
cocoșat
te-apleci s-o
guști
și
constați că n-are
sare.
Mulți
îți cer bucăți
din pâine,
vor
măcar o firmitură,
și de vrei
și de nu vrei,
rup din tine cât
se poate,
și de dai
și de nu dai,
câte unii
viața-ți fură,
fața ți-e bine
păzită,
dar
te mâncă pe la
spate.
Bunătatea ta
e mare,
îți dai
pâinea de la gură,
cu
iertarea
ești prieten
iubirea
nu ți-e clișeu,
sufletul
ți-e pus pe tavă,
inima
îți este pură,
fii tu însuți
și-ai să fii
chip
iubit de Dumnezeu.
Silvia Urlih 17.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu