Curge
cerul peste mine
și
mă-mbracă
în
copac,
curg și
stelele din soare
să mă
înflorească-n
floare,
curge
soarele prin mine,
mă
întreabă,
dar eu
tac,
tac
durerile din suflet,
tac,
căci
dorul rău mă doare.
Curge
râul în cascade
printre
lacrimi
și
oftări,
curg și
munții peste mine
și
m-apasă,
căci
mi-e dor,
curg câmpiile
pe umeri,
mă
îmbracă-n pom cu flori,
curge-n
lacrimi depăratea,
curge-n
dor
și-mi
sunt
izvor.
Curg în
râuri lacrimi reci
care-au
fost
fără de
rost,
curg
cascade de-amintiri
care
mă
lovesc cu flori,
curg
prin mine despărțiri
și
dureri care
mi-au
fost,
curg
prin mine flori de nuferi
să
m-ascundă
printre
nori.
Silvia Urlih
28.07.2019
28.07.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu