Gura lumii o astupă doar pământul - Silvia Urlih

Fiecare dintre noi ne dorim să trăim după principiile pe care noi înșine ni le dorim și ni le trasăm. Însă, constatăm că, pe parcursul vieții, indiferent ce am face, niciodată nu vom fi pe placul tuturor. Puțini vor fi cei care ne vor susține și mulți, foarte mulți vor fi aceia care ne vor critica.

Deci, ce-ar trebui să faci ? Ar trebui să lași lumea să vorbească, pentru că, nimeni nu va putea să înțeleagă ce e în sufletul tău și nimeni, niciodată nu va ști de ce ai ales să faci una sau alta.

Viața ta, doar tu ți-o poți guverna și nu gura lumii. În fața lumii, indiferent ce ai face, nu e bine. Dacă strigi în gura mare că ești fericit, te vor invidia. Dacă vei plânge de durere, se vor bucura de suferința ta. Dacă ai reușit într-o afacere, se vor strădui să te ducă la faliment. Dacă ai falimentat, se vor bucura că ai dat greș. Mereu vei fi judecat de mulți alții.

Fiecare dintre noi își dorește să trăiască frumos, un frumos pe care fiecare dintre noi îl înțelege în felul său.

Lumea ?! Lumea își are și ea bârnele în ochi, dar nu și le vede. Vede însă, parcă cu o lupă imensă, paiele din ochiul tău.

Multă lume spune, (inclusiv oamenii care studiază fenomenul de cunoaștere a propriei persoane) că trebuie să avem grijă în primul rând de noi, să ne ajutăm primordial pe noi înșine și apoi pe ceilalți.

Eu nu am studiat fenomenul, pentru că nu sunt în măsură să o fac, nevând studiile necesare, dar m-am studiat foarte bine pe mine.

Îți pot spune însă: nu-i ajuta niciodată pe oamenii care nu vor să fie ajutați. Nu te mai oferi voluntar în a-i ajuta pe cei care nu ți-o cer. Nu-ți irosi enegia pe oameni care și-au ales deja drumul.

Bineînțeles că orice om greșește, dar trebuie ca fiecare în parte să realizeze că a greșit și că trebuie să-și repare greșeala, prin a nu o mai repeta. Orice om greșește, dar, nu orice om realizează că a greșit și, ce-i mai grav, nu-și va cere iertare, pentru că e sigur că nu a rănit sau nu a vrut să rănească, nu conștientizează că te-a jignit sau că te-a judecat pe nedrept. Dacă cel ce a rănit și-ar analiza comportamentul, va realiza că a rănit, că a judecat, poate nu cu rea voință, dar, a rănit și a judecat pe nedrept.

Deci, are vreun rost să astupi gura lumii cu scuze sau cu explicații care, oricum vor fi în zadar ? Ai de ce să te justifici în fața cuiva? Sunt alegerile tale, sunt greșeșlile sau succesele tale. La ce bun să te străduiești să demonstrezi lumii de ce ai avut anume alegeri ?

În situația în care apar în viața ta oameni de calitate, care îți acceptă alegerile, care nu te judecă, care te ia așa cum ești și care, dacă ai ales greșit continuă să-ți rămână alături, ține-i aproape și nu te răzbuna pe ei. Nu-ți vărsa năduful pe omul care continuă să-ți fie alături, pentru că, nu are nici o vină. Apreciază omul care-ți rămâne alături indiferent cât de greu ți-ar fi și nu-l goni când ți-e bine. Acea pesroană te-a înțeles, ți-a înțeles înfrângerea și nu te-a trădat. Nu-l trata ca pe un coș de gunoi unde să-ți arunci frustrările și neîmplinirile, pentru că s-ar putea să pierzi un om de mare valoare și cu caracter.

Concluzia ? Lasă lumea să vorbească, iar tu vezi-ți de drumul tău, bun sau rău. Sunt doar alegerile tale. Dacă te lovești cu capul de podea, tot tu te vei putea ridica, și doar cu ajutorul lui Dumnezeu și al tău.

fragment din cartea „ Gânduri pribege ” - Silvia Urlih
07.07.2019