Ești
visul arzând al
minții arzânde
ce arde-n jeraticul
minții,
arzând,
aprinzi fulgere de
gânduri
ce se sting
în gândul din
gând,
ești talaz de
cenușă
ce umblă hai hui
prin valuri de iluzii,
iluzii deșarte,
iluzii de umbre
cernute
în visări.
Ești
pulberea argintului
ce se naște din
dorința
din tine,
ești insula
ireală a iubirii
ce se scrie pe
margini,
cu fapte,
ești umbra ce-și scrie
iubirea
din umbra iubirii
de oameni,
ești clipa din clipă
ce picură
din tine în tine,
prin tine.
Ești
valsul din vis
conturat de
curcubeul luminii,
închină gândul gândului,
din tine
prin tine
spre lume,
ești podul ce
leagă iubirea din tine
spre lume
prin tine,
ești râul ce
curge-n torente
sun podul iubirii
de tine.
Ai grijă!
Podul,
e visul real ce se
naște din tine,
curge prin tine
și revarsă spre
oameni !
Silvia Urlih - 13.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu