V-AȘ PRIVI ȘI V-AȘ IUBI - Silvia Urlih

Dacă mâine

ziua ar allege să înceapă fără mine,

iar

soarele mi-ar fi doar amintire,

dacă mâine

luna m-ar lua în poala ei

să-mi arate zorii-n asfințit,

de acolo,

din poala ei,

eu

v-aș privi și v-aș iubi.

Dacă mâine

pădurea s-ar strânge pentru mine într-un buchet de crini,

iar

dealul mi-ar fi un lan de maci,

dacă mâine

câmpia s-ar ghemui într-un spic

din care se se sature cocorii,

de acolo,

de undeva de sus,

eu

v-aș privi și v-aș iubi.

Dacă mâine

ziua s-ar împături pentru mine într-un mănunchi

de nopți,

iar

nopțile mi-ar fi lumină,

dacă mâine

oceanele s-ar aduna-n izvorul din care

să-și stingă setea cerbii,

de acolo,

de dincolo de nori,

eu v-aș privi și v-aș iubi.

Dacă mâine

pleoapele ar revuza să mai privească

cerul,

iar

albastrul lor ar fi două plicături de ploaie,

dacă mâine

aș lua în brațe lumina

și aș urca pe ea spre divin,

de acolo,

din umbra divinului,

v-aș privi și v-aș iubi.

Silvia Urlih - 12.07.2017