UNEORI - Silvia Urlih

Uneori,

mă simt precum ceața,

o ceață de mătase

care mă învăluie

și mă cuprinde în brațele-i mătăsoase

dar reci,
uneori,

devin și eu ceață,

o ceață densă care se pitește

printre arborii care înfrunzesc pădurile,

pentru a nu mă vedea

nici măcar eu.

Uneori

mă simt precum seva

care hrănește tulpina universului,

o sevă care se străduiește

să devină fluviu,

uneori,

mă simt must care se lasă băut

pentru a i se simți savoarea,

sau dulceața,

sau acreala,

sau amăreala

sau jinduirea.

uneori,

mă simt ca o liană

care se târăște

spre origine,

pentru a-și ascunde curcubeul,
uneori,

mă simt ca un lup

care își sădește pădurea în mine,

și se ascunde în ea

pentru a nu-i auzi nimeni

urletele de durere…

nici măcar eu.

 Silvia Urlih 06.07.2017