VIN TOAMNE-NROURATE - Silvia Urlih

Au fost veri

în care marea m-a făcut spumă de val,

m-a îmbrăcat în sirenă

și m-a încununat cu adâncul ei,

au fost veri

care mi-au legat fruntea cu norii cerului,

dar mi-au spălat genunchii

cu izvoare.

Au fost ierni

în care valul înghețat  m-a strâns în scoică,

dar

m-au lăsat să admir coralii,

au fost ierni

în care m-am marmorat

statuie vie deasupra gheții,

fără să simt gerul.

Au fost primăveri

în care munții

m-au adunat din îngenunchere

și m-au înscăunat iară vârf,

au fost primăveri

când era să mă prăval în hăuri de munte,

dar stânca m-a adunat piatră rătăcită

și m-a înșiruit mărgele de ametist.

Vin  toamne

care îmi vor da roadele bobului de grâu

pe care l-am semănat ,

vin toamne

care mă vor lăsa să alerg

cu marea în suflet și cu stânca la piept,

vin toamne-nrourate

care mă vor lăsa să adun rodul pământului

în mine,

vin toamne-nrourate

care mă vor lăsa să-mi strâng anotimpurile în brațe,

fără să mai doară amintirile.

Silvia Urlih 16.07.2017