E trist mălinul ce-ai sădit,
e trist
și macul din câmpie,
se ofilește-ncet pe lan,
petalele
i-au plâns izvor,
miros a dulce sărutare
ce ai uitat s-o iei cu tine,
ai rupt petala rând pe rând,
dar
roșu-i este încă viu.
Te-ai înfruptat din flori de mac,
i-ai luat petala
amanet,
tu,
ai plecat cu dor în tine,
ți-ai luat și zâmbetu-mpietrit,
îți plângi sărutul ce-ai uitat pe noptiera
de la pat,
ai luat cu tine și-amintirea
unei plăpânde
flori de mac.
E tristă depărtarea-n tine,
abrupt ți-e dorul
de câmpie,
dar ai ales prăpastia,
dorința de năluci
și vise,
sunt triste florile iubirii,
s-au spulberat în lan de maci,
le-ai scuturat cu gând mișel,
dar
roșul macului e viu.
Silvia Urlih - 16.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu