Stau înfipte-n trupu-mi firav,
sulițiți
încă neatinse,
mi le scot cu braț de suflet
și le oblojesc cu gheață,
îmi e trupul
precum câmpul
după bătălii aprinse,
plin de sângele din răni,
dar
cu dragoste de viață.
Rănile mă dor,
mă ard,
pline-s de otrava lumii,
stau înfipte-n pieptul meu,
sufletul
mi-e încă rană,
pun pe plaga sângerândă,
petec
din corola
lunii,
să nu poată a pătrunde
altă suliță vicleană.
Mi-e rănit întregul trup,
dar
cu drag le oblojesc,
nu mă las îngenuncheat,
ci răspund la provocare,
sunt războinic,
nu sunt laș,
am ales ca să trăiesc,
rănile se duc,
se spală,
nu cobor..sunt în urcare!
Silvia Urlih 09.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu