TE SPERIE ÎNTUNERICUL - Silvia Urlih

Ești un punct,

doar un punct

din bolta cerească,

pictat pe oglinda luminii

de o mână  dibace,

te uiți de sus,

prin fereastra lumii,

nedumerit de ceea ce vezi,

te uiți în jos

și

te sperie întunericul.

Ești sămânță

pierdută

din ochiul de stea,

ce se învârte bezmetic în eternul

lumilor,

cauți lumânarea

care să te călăuzească

prin labirintul iubirii,

nu vezi lumina,

pentru că

te sperie întunericul .

Ești un punct

care picură pe fereastra murdară

a lumii,

ești un punct

din lumina luminii ce s-a rupt o secundă,

rătăcești

printre umbrele cenușii,

vrei să înnozi lumina,

dar nu poți,

pentru că

te sperie întunericul.

Ești un punct

din albastrul ce valsează

printre clipe pierdute,

privești neputincios la murdarul ferestrei

și la lumina ruptă,

ai vrea să întregești lumina

și să speli murdarul,

dar nu poți,

ești doar un punct

și

te sperie întunericul.

Silvia Urlih - 17.07.2017