Ți-e teamă ? Ți-e frică de noaptea în care cerul tremură
în cămașa-i pictată de fulger, iar luna pâlpâie de frica zilei de mâine ?
Ți-e temă de beznele-albastre ? Ți-e frică de casa pustie,
când masă-i sătulă de lacrimi și de uitate firimituri de pâine ?
Fă-ți noaptea prietenă, învelește-te cu poala ei de stele,
rupe în bucăți întunericul și fă-ți-l lumină.
Adună în palme visarea și fă-o mugurul zilei ce va să vină,
fă-ți nopțile captive în gânduri pictate de flori.
Fă-ți gândul lumină și închide-l în colivia de vise,
acoperă-le cu pletele zilei ce se naște doar din tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu