Uneori,
mă simt
un vultur pescar,
zbor
deasupra munților
și mă minunez de tainele lui,
uneori,
cuprind în coajă de castană necuprinsul lumii
și o înghesui,
ca pe un miez,
într-un vârtej
de vise.
Uneori,
mă simt ca o ploaie de toamnă,
alteori ca una de vară,
dar
mereu ca o ploaie
ce se strecoară prin sita norilor ,
uneori ploaia
plouă vesel, cu soare,
alteori plouă
cu tunete și fulgere,
dar,
ploile vin și trec.
Uneori,
mă simt o stea
ce atârnă leneș de marginea lunii,
strălucesc,
sau abia pâlpâi
pe cerul nopții din ziuă,
uneori cad
precum o cometă,
cu sau fără voia mea,
dar mereu mă ridic
și
strălucesc pe cerul fără stele .
Uneori,
mă simt ca soarele
ce lumină în noapte,
razele răsar înlăuntrul meu
și
se revarsă în jurul meu
uneori soarele arde ,
uneori este balsam rănilor
dar,
în fiecare dimineață răsar din mine
pentru că divinul mă susține.
Silvia Urlih - 06.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu