Fluturi negri-au poposit
lângă patu-n adormire,
mi-au furat somnul din vis
și m-au dus
lângă izvoare,
m-au rotit o clipă-n geam
și mi-au spus :
„tu ești iubire”,
inima îmi e balsam:
„oare-s eu ?
nu mă mai doare!”
În plutirea lor celestă,
negru-n galben
se pictează,
aripile se deschid
precum florile de crin,
sunt cu ei,
plutirea lor
lângă suflet îmi valsează,
seara se topește-n ceară,
eu,
la fluturi mă închin.
Fluturi albi mă înconjoară,
patu-mi este
baldachin,
palmele se împreună,
mă trezesc
în rugăciune,
ochi albaștri mă privesc,
le aud
glasul blajin,
mă aud rostind în gând:
„ Mulțumesc, mă voi supune !”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu