Poate am fost străjer
la Poarla lumii,
poate am fost cântul iubirii ,
poate am fost
o liră ce a cântat la curți de regi,
poate am fost
câmp verde,
poate că
am cântat din scoarță de arțar,
poate am fost un melc
și am vegheat pădurea să nu plângă.
Poate am fost călău
și am ucis minciuna,
ura și orgoliul,
poate am fost
un înger ce și-a dorit să sece pe veci
durerea lumii,
poate am fost iubire,
din gânduri am
construit castele,
poate am fost un fluviu
ce și-a dorit să se-ntâlnească
cu oceanul.
Poate am fost…
dar sunt străjer la Poarta dreptății și iubirii,
am fost și sunt străjer,
descătușez suflet întemnițat în trup,
sunt
ochi ce caută prin zări lumina,
măsor cu grijă
clipele,
îmi curg secundele prin răni,
dar rana mea
vă e balsam.
Silvia Urlih - 08.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu