AI TRĂIT ȘI AI MURIT - Silvia Urlih

Din pământ,

nu cresc icoane,

nici izvoare de lumină,

din nămol

nu nasc luceferi

să lumine-n cer de seară,

dintre sute de cuvinte

numai unul

ți se-nchină,

treptele te duc în jos,

dacă scara

nu ți-e scară.

Din câmpie nearată

nu se nasc

lanuri de grâu,

din livezi fără de flori

nu cresc fructele în toamnă,

râul

nu devine fluviu

dacă nu-i întâi

pârâu,

din pământul nearat,

nu cresc flori,

iubită doamnă.

Doamna mea cu ierni cernite

și cu ghiocei

la tâmple,

viața,

ți s-a scurs în valuri

și-ai ajuns lângă ocean,

ai trăit,

sau a fost doar ce era să ți se-ntâmple,

ai trăit

și ai murit,

viața,

ți-ai sădit-o-n lan.

Ai trăit

când fericirea

ți-a zâmbit și în zâmbire

flori de mac ți-a semănat

peste trup

să îți fii zână

ai murit

când lanul tău

a rămas fără-nsorire,

ai murit și-ai înviat,

muntele,

ți se închină.

Silvia Urlih 08.06.2018