DACĂ ÎMI DĂRUIEȘTI IUBIREA - Silvia Urlih

Dacă a plămădit destinul

să mă hrănești

cu dragostea,

n-o să mă lupt cu dorul aspru

ce-mi mângâie în zori

zâmbirea,

o să mă las sculpată-n ceară

și o să ard

sub palma ta,

o să îmi las plutirea-n zări,

dacă îmi dăruiești

iubirea.

Căci

nici un demon nu ajunge

unde divinul

a lucrat,
și nici o lacrimă nu șterge

plăcerea plânsului a rouă,

nici o livadă nu dispare

când vântul

frunza a picat,

nici cremenea nu se divide,

chiar de o tai

cu lama-n două.

Din calea mea tu să nu fugi,

căci focul plânge

după tine,
el varsă lacrimi peste rugi,

iar ruga mea

e auzită,

sărută-mi visul ce mi-e vis,

în visul meu

te-ascunde bine,

fi-mi tu

sortirea ce mi-e soartă,

fi-mi soarta ce îmi e sortită.

Când

la lumina lumânării

te-ating cu ochii mei,

mă iartă,

ei nu te văd,

dar te ating și-atingerea

îți dă fiori,

ei te doresc în luminare

şi nici în vise nu te ceartă,

privește-le albastru-n zori

căci lângă ei

vei ști să zbori.

Silvia Urlih 12.06.2018