În vorbe care nu vorbesc,
se-ascunde taina
de iubire,
sunt ochii tăi
ce mă privesc
ca doi luceferi de departe,
e dorul
care arde-n noi
și rupe lanțu-n mii de fire,
sunt buzele
care-mi șoptesc
că nimeni nu ne va desparte.
În vorbe care nu
vorbesc,
e focul
ce mocnește-ncet,
e visul
ce ascunde-n el
misterul nopții-n
goliciune,
sunt eu cu
tine-mbrățișați
ca florile
strânse-n buchet,
sunt rugile ce
ne-au unit
într-un cuvânt
de rugăciune.
Acum te las,
poate visezi
și nu aș vrea să-ți plângă visul,
da-n ochii lui vreau să mă vezi
da-n ochii lui vreau să mă vezi
cadoul
ce ți l-ai dorit,
tu să nu plângi,
căci dacă plângi
va plânge-n pumni
și paradisul,
și dacă ne suntem sortiți,
vom împlini ce e sortit.
Silvia Urlih 15.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu