Mi-ai dăruit un pumn de flori,
ca floarea-n floare
să răsar,
mi-ai dăruit un strop de ceară,
să mă lipești de busuioc,
mi-ai dăruit livada-ntreagă
să-mi fii livada
ce mi-e dar,
mi-ai dăruit visul de-o viață,
să îmi strâng visul
în ghioc.
Îmi dăruiești clipa din clipă
să-mi fiu cu clipa
o clipită,
îmi dăruiești frunza din ram
să îmi fii frunza
ce-nverzește,
îmi dăruiești tot infinitul
să nu-mi mai fiu
în timp zidită,
îmi dăruiești iubirea ta
să simt
că-n ziuă sunt iubită.
Când infinitul mi-l vei da
și-n infinit
vom fi zidiți,
să știi
că infinitul nostru
nu s-ar sfârși într-un minut,
când îmi vei spune că în toamnă
ne vom găsi
ca vechi iubiți,
să știi
că-n cufărul iubirii
vom aduna ce n-am avut.
Silvia Urlih 09.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu