IUBIREA DIN SOARTĂ - Silvia Urlih

Din coardele lirei albastre,

legate în cânt

de destin,
îmi cântă

şi-și varsă seninul

pocalul albastru al serii,

m-agăț

de fereastra iubirii

să-mi fie iubirea

cânt lin,

mi-s clipele-n ceas adunate,

mi-s anii

spre anii-nvierii.

Și sorb

din pocalul de cânt

și las

să mă plouă cu tine,

în ploaia gândului tău,

sunt strop renăscut din ocean,

pe geamul ce urmele-mi poartă,

se scriu

și rescriu iar suspine,

suspin dragul meu,

căci mi-e dor,

mi-e dor

să mă pierd în alean.

Lumin

lângă raza-nserării,

lumin

cu lumina-n lumină,

scântei nasc în inima mea,

fereastra privirea-mi păstrează,

Iubesc ?

Privesc înserarea,

amurgul îmi cântă-n surdină,

iubirea din mine mă-nvie…

Visez,

nu visez,

sau sunt trează.

Sunt raze

ce vin de la geamul

ce arde în zarea pierdută,
cu ochii de gând mă aşez

la geamul

ce-n suflet mi-e poartă,

fereastra-i deschisă iubite,

coboară

din steaua tăcută,

coboară

în seara albastră

și fi-mi

iubirea din soartă.

Silvia Urlih 25.06.2018