Tu m-ai iubi
de
n-ar fi să te temi
şi
nu ți-ar
plânge pleoapa
când
te-alin,
ți-ai
aminti
că
am venit
din
vremi,
să
ne-ntregim în veșnicul
„amin”.
Ţi-aș
săruta durerea
ce
suspină
mărturisind iubirea
mărturisind iubirea
în
alint,
ca pe-un
pribeag
te-aș
duce
spre
lumină
să te ascund
să te ascund
de
cei care
te
mint.
De
n-ai purta
pe umeri
ram
uscat,
poate-ai
vedea
ce
verde-i fericirea,
de ai
afla
ce
încă n-ai aflat,
ai ști
că
lângă tine
e
iubirea.
Lăsând în urmă anii
tu
mă chemi
în zori
în zori
s-ajungi
la mine
pe
lumină,
nu
ai motiv de mine
să
te temi,
hai
să-nfrunzim
în toamnă
iar
grădină.
Silvia Urlih 15.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu