IUBIREA LACRIMĂ- A IUBIRE - Silvia Urlih

Ce melancolică e noaptea

când o alint

și o adorm
pe coama plină de iubire

ascunsă-n florile din pom,

sărutul meu

te fură-n clipă

și te amestecă-n nectar
ca o fecioară tu te bucuri

că ai primit

iubirea-n dar.

Mă-mbeți

cu ziua care fuge

să prindă iară asfințitul,
mă-mbeți

cu noaptea ce se-ascunde

să n-o răpească răsăritul,
mă-mbeți

cu dragostea din tine

ce-o ții în stele îmbrăcată,

mă-mbeți

cu tine și-al tău dor

și cu iubirea

ta curată.

Iubirea lacrimă-a iubire

și-și face așternut

pe-o stea,

dansează-n noapte ca nebuna

cu luna prinsă

într-o za,

în frenezia ei coboară la sânul meu,

să-ți fiu în seară,

tu,

lasă-te în dansul ei,

îmbată-te cu mine iară.

 Să nu ne furi din taina nopții iubită lună de safir,
 mai lasă-ne în poala ei și îți voi pune-n păr zefir,
 să nu ne stingi din ardere, căci soarele o să te fure,
 o să te pună într-un sac și-o să te-ngroape în pădure.

Silvia Urlih 16.06.2018