NOI NE AVEM ! - Silvia Urlih

Și,

ce să fac

când sufletu-mi te strigă

și-ți vrea privirea

în ochi

să mi se piardă,

cum să ne-avem

când cerul ne obligă

să fim două liane

ce-n gânduri

se dezmiardă?!

Cum să ne-avem

când

ne despart câmpii

și când

doar steaua

ne este legământ,

cum să ne-avem

când toamnele târzii

ne-au despărțit

o vreme

pe pământ ?!

O să ne-avem

căci

dorul ne ucide,

și știm că nici o apă

nu este stătătoare,

o să ne fim,

căci soarta-n noi

decide

de vom fi vară

sau gheață

în ulcioare.

Noi ne avem,

căci

doru-n dor

ne leagă,

iar depărtarea

ne este legământ,

noi ne avem,

căci viața

ne e dragă,

iar verile

ne vor lega-n descânt.

Noi ne avem,

căci

drumurile noastre

au fost rescrise

de magi

împărătești,

noi ne avem,

căzi zările albastre

ne sunt cărări prescrise

de astrele

cerești.

Silvia Urlih - 29.06.2018