Să nu îmi torni pelin
în mierea
ce-am cules,
să nu m-ademenești cu mustul
dintre vii,
să nu mă amăgești
cu versul
ce mi-e vers,
să îmi aduci
lumina
în toamnele târzii.
Să nu răstorni paharul
în care-ai pus
sfințire,
să nu zidești cu spini
zidul de trandafiri,
azi,
ai rostit iubire,
iubire din iubire,
să mă oprești în clipă
să fim iar
nemuriri.
Să mă zidești femeie,
femeie
fără teamă,
să mă ridici în ceruri
și-acolo
să ne fim,
să-mi spui că mă iubești,
căci inima te-ndeamnă,
să-mi spui
că-n tinerețe
o să îmbătrânim.
Silvia Urlih 09.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu