În zborul meu,
m-am împiedicat
de zborul tău,
aripa mea
s-a oprit o clipă
în tăcerea ta,
pașii mei
ți-au simțit mersul spre hău,
te-am oprit din cădere,
ți-am întins aripa.
În zborul tău,
mi-ai auzit glăsuirea din cânt,
aripa ta
și-a atins zborul
de zborul meu,
m-ai auzit,
te-am auzit
și am coborât pe pământ…
două zboruri unite în gând
de Dumnezeu.
Aripile noastre,
s-au întâlnit o clipă
și și-au spus…
și-au spus în baladă de dor necântat
că
în cântecul lor,
nu există apus,
că în zborul lor,
căderea în hăuri,
a stat.
Silvia Urlih 29.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu