RĂVAȘUL IUBIRII - Silvia Urlih

Stau

pe geamul meu din suflet,

îmi înclin pieptu-n afară,

aud tropot de copite…

un poștalion sosește,

stau

cu piept strivit de margini,

mi-aș dori să nu mai doară,

să nu doară așteptarea

ce-mi aduce-n zbor

o veste.

Se aud în zboruri pași,

pași ușori

ce-o clipă-au stat,

s-au oprit la geamul meu

să-mi aducă un răvaș,

un răvaș din nemurire,

un răvaș

mult așteptat,

cade-n palma mea de suflet…

inima-i

un fluturaș.

E-un răvaș scris de iubire,

scrisuri

din necunoscut,

cuvinte prea așteptate,

cuvinte din depărtare…

tremur precum frunza-n vânt,

dar

cuvintele mi-s scut,

e răvașul ce-l doresc…

parcă mi-e

a închinare.

Pe cărări necunoscute

am umblat ca două nopți,

nopțile s-au căutat

și-au ajuns să-și fie

floare,

ne-am găsit umbre-nsorite,

ne-am găsit

să ne fim sorți,

ne-am unit în curcubeu,

curcubeu

adus de soare.

Silvia Urlih 30.06.2018