Ți s-a-ntâmplat
să n-ai curajul
din nou să mai iubești,
să-ți spui că ea,
iubirea,
e doar închipuire,
ți s-a-ntâplat să crezi că-ți ești,
însă
nu-ți ești,
că-ți ești eroul vieții,
erou
fără sortire ?
Ți s-a-ntâmplat
să crezi,
dar
crezul să dispară,
să plece-n crâng cu lupul
ce s-a hrănit din tine,
ți s-a-ntâmplat să vezi
că te așteapt-o scară,
dar
să te temi că treapta
pe tine
nu te ține ?
Tu
ai simțit în brațe iubirea
că te strânge,
dar
frica să îți spună
că vei pica-n pământ,
să vezi că ești iubit,
dar
inima se strânge,
ți-e teamă că visezi,
ți-e teamă
că-i doar gând.
Ți s-a-ntâmplat vreodată
să vrei
să fii iubit,
iubirea să te cheme
să-i fii
a ei mireasă,
dar
frica să îți strige
că vei fi părăsit,
iar tu-n prostia minții,
să fugi
spre-a ta angoasă.
Silvia Urlih 10.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu