Iubite,
sunt dimineți care
răsar
și-aud cum îmi doresc
să îți las somnul adormit
să îți las somnul adormit
s-adoarmă-n somn
la sânu-mi cald,
sunt dimineți care-mi șoptesc
sunt dimineți care-mi șoptesc
c-ai vrea în somn
să te privesc,
să îmi las pleoapa
să adoarmă,
în visul vieții
să mă scald.
Sunt clipe ce omoară timpul,
iar timpul plânge-ncet
în lacrimi,
haina ce-mbracă anotimpul
haina ce-mbracă anotimpul
nu-ncărunțește
când iubești,
dar când iubești,
dar când iubești,
dureri ascunse se-ascund
în arderea din patimi,
iubirea nu se joacă-n joc,
ea îți șoptește…
tu trăiești.
Sunt zile
Sunt zile
care îmi vorbesc
cu îngerii călcând pe nori,
că-n valul vieții-s lăcrimări
că-n valul vieții-s lăcrimări
care în lacrimi
moi plutesc,
că sunt culori
că sunt culori
care-n culori
se regăsesc printre culori,
că viața-i vață când iubești
și asta-i tot
ce îmi doresc.
Silvia Urlih 14.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu