Dintr-o vale sfâșiată
ce-a crescut
din vârf de munte,
s-a născut un pui de om
și-a-nceput să înflorească,
a purces valea s-o urce,
muntele
să-l cucerească,
să găsească fericirea înt-un bob…
într-un grăunte.
A urcat valea-nsetată,
valea
l-a cuprins de brâu…
a-nceput de-adoaselea …
muntele…
s-a scufundat,
a săpat cu unghii roase,
gândul lui l-a îngropat,
dar..
ajuns pe dealul vieții,
a găsit
bobul de grâu.
Cu iubire l-a sădit ,
l-a rugat
să-i fie scut,
a-nvățat să urce dealul,
valea să nu-l prăvălească,
a-nvățat
să râdă-n soare,
soarele să nu-l orbească,
a-nvățat
că toată viața
a făcut
a făcut
ce l-a durut.
Silvia Urlih 26.07.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu