ÎNSETATĂ DE IUBIT- Silvia Urlih

Din pustiu

pustiu rămâne

când pustiul ți-l aduci,

din păduri

pădure crește

când copacul îl sădești,

singur ești

când plânsul vine

părăsit

în cuib de cuci,

vesel ești

când veselia

veselă-i

că o iubești.

Din pustiu

pustiu răsare

peste câmpul pustiit,

din pământul nerodit

 înflorește miriștea,

într-un râu secat

rămâne

piatra

care te-a lovit,

în amprenta dimineții

iar te naști

cu liniștea .

Când pustiul îl arunci

dincolo

de rătăciri,

curge-n valuri răsăritul

peste

trupu-ți obosit,

te îmbracă-n fericire

negândite

fericiri,

te-ntâlnești cu inima

însetată

de iubit.

Silvia Urlih 15.07.2014