EȘAFOD- Silvia Urlih

M-ați pus pe eșafod,

m-ați răstignit

în cuie,

mi-ați fulgerat un ochi

și …

zâmbetul mi-ați luat,

ați vrut să mă zidiți ,

dar…

încă sunt statuie,

o marmură albastră …

pe câmpul netrucat.

M-ați pus pe eșafod,

m-ați judecat

în lipsă,

mi-ați pus coroana morții

pe frunte să o port,

dar am zburat din cuib

sunt

pentru voi eclipsă,

m-am luat de braț cu soarta

și

azi trăiesc

în fort.

M-ați pus pe eșafod,

mi-ați ars coaja iubirii,

mi-ați sfârtecat tandrețea

și …

zborul mi-ați

ciuntit,

dar rădăcina vieții

mi-a dat rodul

sortirii,

și

m-a făcut un lujer

de arbori

ocrotit.

Silvia Urlih 22.07.2014