DE STRAJĂ - Silvia Urlih

În lumea mea oarbă

sunt

orbul străjer,

umbrelă mi-s ochii de soare orbiți,

mă doare lumina,

apusă-n foaier,

lovită de lume,

de pași

obidiți.

Lumina

mă cheamă de strajă

să-i fiu,

orbirea

mă soarbe-n pământul

smerit,

m-ascund în cuvinte

cuvinte să scriu,

să scriu

cât sunt trează

și

n-am adormit.

Mă doare povara

ce-o duc

în orbire,

mă doare licoarea ,

nu-mi place s-o sorb,

a fost

să fiu

straja ce-mparte iubire,

dar

sunt printre oameni,

străjerul cel orb.

Silvia Urlih - 15.07.2014