Un ton de ocupat
îmi glăsuie-n timpan,
sun
umbra dintre umbre,
dar umbra nu-mi răspunde,
îmi fierbe inima
pe un teren viran,
desțelenit din umbre
de-aici
și de nicunde.
Mi se topește-n palme,
șiroaie-i telefonul,
aud cum liniștea se-mprăștie-n
ecou…
să las geamul deschis,
sau să închid oblonul ?
să las umbra în urmă,
sau să mi-o fac
cadou ?
Poate
că tastatura
are doar tonuri moarte,
poate
că telefonu-i inert
sau cardiac,
poate
că-n cartea ștearsă
sunt litere deșarte,
dar…
mă sună-acum amurgul
de dincolo
de veac.
Silvia Urlih 16.07.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu