Sunt
floare albastră,
petala mă doare,
urc singură-n zori,
pe stânci
rătăcesc…
leagă-mi tulpina și strânge-mă tare,
pune-mă-n glastră
la geam
să zâmbesc.
Ia-mă în brațe,
petala-mi pictează,
știi…
vântul a rupt-o în trecerea lui
frunza mi-e frântă ,
iar dorm…
nu sunt trează
și nu mai am nume
când stânca
o sui.
Pune-mă-n munte,
în munte
mă-mbracă,
zidește cu mine grădini plutitoare,
botează-mă-n apă
căci
frunza mi-e seacă,
fă-mă femeie,
sau fă-mă iar
floare.
Silvia Urlih 10.07.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu