Am strâns
în talpa
timpului meu
spini,
i-am scos,
i-am aranjat
pe rafturi
cu migală,
m-am înțepat
în ei,
dar am ajuns
la crini,
iar ei mă
mângâie
și mă împodobesc
de marea gală.
Masa
iar s-a
gătit cu flori
înmiresmate,
le simt ,
simt
iar aroma
lor cum mă pețește,
am aruncat
toți spinii și
au rămas
curate,
albite de
culoare,
brodate-mpărătește.
Sub tălpi
simt azi
covor de iasomie,
masa mi-a potrivit
un scaun
lângă ea,
să stau
să-mi hodin trupul
obosit de pribegie,
să mă
hrănesc cu crinul
ce-n suflet
îmi ardea.
Silvia Urlih 23.07.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu