CA NIȘTE NEFIINȚE - Silvia Urlih

Mi-e trupul curcubeu

în

rumen infinit,

sunt pieton

sunt veșnicul absent ,

am fost

sau

sunt zidită

oglindă-n pribegit  

să pâlpâi printre aștri …

gravură

în torent.

Ești eu,

sunt tu,

suntem un tot și-un toate,

ciobiți ne regăsim,

oglindă-n fortăreață,

mai zăbovim o oră

pe sufletul ce poate

neîngrădit

de nimeni să fluiere

prin viață.

Suntem

oglinzi uitate prin rafturi

necitite…

eu sunt oglinda ta,

tu

ești oglindă

spartă…

ca niște neființe ieșite din morminte,

neauziți

ne dumicăm anafura

din soartă.

Silvia Urlih 03.07.2014