A VISA, VISARE - Silvia Urlih

Colo-n dealul ce coboară

pe poteca

depărtării,

sub umbrarul gândului,

cresc în liniște

doi tei,

frunzele se-adăpostesc

lângă briza adierii,

teii-și cern prin vis

dorința,

vor să-și fie

două chei.

Plouă floarea lor în gând,

gândul lor în gând

visează,

că se țin îmbrățișați

și din doi

vor fi doar unul,

că,

corola lor de flori

printre nori în doi valsează,

că înmănuncheați în trunchi

vor goni în vânt,

taifunul.

Teii mei din depărtare

scriu

cu ramurul în vers,

scriu

ce-au scris în amurgire cu amurgul nedormit,

se așteaptă ca

visarea

să-i unească-n univers…

s-au pierdut,

își vor iubirea,

zidul lor,

de neclintit..

A visa, visare.

A iubi, iubire.

A fi, ești.

Niciodată nu e prea târziu să iubești

și să fii iubit.

Iubirea nu are vârstă.

Răbdare !

 Silvia Urlih 23.09.2017