Când ziua
își schimbă culoarea,
suspin
a lumină plecată,
mă cheamă
albastrul din zi,
nu-mi place
când negrul revine,
aș vrea
să mă-nalț în lucire,
iar noaptea
aș vrea s-o gonesc,
aș vrea
abanosul din lună
în stea să-l presar peste…
somn.
În negrele nopți, păianjenul gândului țese imagini negre.
Nu lăsa gândul să-ți fure somnul.
Silvia Urlih 15.09.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu