Auzi cum plânge
toamna
ce-n toamnă-și duce
dorul ?
Auzi cum frunza-i verde
se leagănă
a ploaie ?
Auzi cum din pădure rămâne doar
izvorul,
izvor
care înoată în râpe
cu noroaie ?
Vezi ?
Vezi cum se duce toamna cu zâmbet prins
în flori ?
E zâmbetul plecării
spre alte
anotimpuri,
e râs și plâns,
e jocul vieții
între doi actori,
este plecarea anului
spre noi,
din alte timpuri.
E vis ?
e visul meu ce-l port
în buzunar,
este plecarea toamnei,
plecarea mea
spre nou,
e zborul meu,
este îngenuncherea
ce-mi este sanctuar,
e toamna mea,
ce mi-am făcut-o iar
cadou.
Silvia Urlih 22.09.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu