DORUL MAMEI - Silvia Urlih

În miros de iasomie

se disipă gândul

mamei,

cu aroma gândului,

ea te-ar vrea

din nou

la sân,

bate vântul amintirii,

scutură gândul din gând…

ce frumos miroase gândul florilor

din dorul mamei.

Sunt ca braţe de sirenă,

glasul,

vocea,

gândul mamei,

ca un val vin către tine,

fiule,

și-ți șterg sudoarea,

se apleacă chipul mamei ca un cer pe fruntea ta,

cerul să îți fie leagăn,

leagănul să-ți fie

soartă.

Sunt ca ochii cerului,

ochii mamei, 

nori în lacrimi,

plouă sufletul în ea,

ploi

de amintirea ta,

e ca brazda pântecu-i 

ce te-a semănat

în trup,

te-a copt ca pe pâinea caldă ,

te-a pus rod pe masa lumii.

E ca ploaia lacrima…

lacrima

din ochiul mamei,

e ca visul

gândul ei,

ce se-ndreaptă către tine,

e ca soarele pe cer

raza din ridul maramei,

e ca muntele din mare

dorul ei

care-ți vrea bine.

Silvia Urlih 20.09.2017