Pare c-aș
fi
fantoma
unui trup pierdut
printre
nămeți,
parcă
aș sta îngenuncheată
la
umbra pulsului
din
cruce,
parcă
m-aș fi trezit în dimineața
fără
culoarea unei dimineți,
parcă
aș
căuta umbra urmelor
lăsate
de îngeri
la
răscruce.
Pare că
m-aș învârti în cerc,
prin
abisuri stilizate,
parcă
aș fi dirijată
de o noapte înaripată
cu
aripi negre,
parcă
mi-aș pierde
în cădere trupul
rupt de
crengi inelate,
parcă
aș fi
fantoma ce-a rămas
agățată
de
trunchiul
iubirii integre.
Parcă…
dar, eu
sunt,
sunt plăsmuită
din lut și lumină,
m-a salvat
vântul
divin
din
crângul cu lupi singuratici și răi,
mi-a
cântat inima a iubire
și mi-a
arătat calea
în
surdină,
m-am
adunat din cădere
și am zburat
peste hulpave văi.
Silvia Urlih - 30.09.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu