Sunt
din
cuvinte adunată,
dar,
din
iubire m-am născut,
din
vântul timpului ce-a fost,
îmi fac
maramă
pentru
suflet,
în
poala mantiei de gând
adun și
scad
urmele
umbrei,
valsez
și
cânt,
cânt și
recit
poemul
grâului
ce sunt.
Sunt
fir de praf din stânca lumii,
sunt rouă-n
iarba cerului,
sunt un
copil salvat de soartă,
sunt
zâmbetul sculptat în cruce.
Silvia Urlih 14.09.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu