CÂND O SĂ VII - Silvia Urlih

Când o să vii,

adu cu tine

și

un sfert de soare,

să ne lumine

drumul

ce-l vom petrece-n doi,

adu

și liniștirea gândurilor

care

nu vreau să mai rănească

sufletul din noi.

Când o să vii,

adu

și o maramă

pentru mine,

să mă înroureze

în stele

căzătoare,

adu

și adierea ninsorilor divine,

să-mi vindece o rană

care…

încă doare.

Când o să vii,

adu cu tine

și zâmbetul zăpezii,

să-mi răcorească plânsul

ce-l am

și l-am avut,

adu

și ghioceii din soarele

amiezii,

să-mi spună din zăpadă

că am

ce n-am avut.

Când o să vii,

adu-mi

de peste nori

lumina sfântă,

să mă îmbraci

cu flacăra iubirii,

adu

și o grădină

să mă plantez

în stâncă,

să nu mai doară norii

și gerul amăgirii.

Când o să vii,

adu-mi

din miez de lună-o lumânare,

să luminez în preajma ta

precum o zână,

adu

și o pădure,

ca să ne fie pat

peste izvoare,

să-ți fiu,

să-mi fii,

să ne fim țarină și grână.

Silvia Urlih - 17.09.2017